Exercitarea autorității părintești de către unul dintre soți

Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte reprezintă excepția, deoarece, conform codului civil după desfacerea căsătoriei, ambii părinți vor exercita în continuare în comun autoritatea părintească, așa cum au exercitat-o în timpul căsătoriei.


Există posibilitatea exercitării exclusive a autorităţii părinteşti când apar situaţii obiective, care să facă imposibilă exercitarea acesteia în comun, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte nu este condiţionată de decăderea celuilalt din drepturile părinteşti, însă poate fi însoţită de aceasta. Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al minorului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.​

Pentru ca exercitarea autorității părintești să fie exclusivă, persoana interesată trebuie să depună o cerere în care să precizeze motivele întemeiate care stau la baza acesteia. Cererea poate fi introdusă de persoana interesată oricând la judecătoria din circumscripția domiciliului minorului, până în momentul în care copilul devine major.

Dispozițiile legale în vigoare precizează ce motive pot fi considerate întemeiate de care instanța de judecată atunci când se decide exercitarea autorității părintești de către un singur părinte:

  • alcoolismul;

  • boala psihică;

  • dependența de droguri a celuilalt părinte;

  • violență față de copil sau față de celălalt părinte;

  • condamnări pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

În plus, trebuie demonstrat faptul că, potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, au fost indicate și alte criterii care ar putea împiedica exercitarea autorității părintești de către celălalt părinte:

  • este o fire violentă, agresivă, fizic și în limbaj, nu obligatoriu față de copil sau față de celălalt părinte, ci de exemplu în anturajul avut: față de bunici, noul soț sau copiii acestuia;

  • este instabil psihic, manifestând tendințe suicidale ori face parte dintr-o sectă;

  • are un nivel scăzut de maturitate și înțelegere;

  • este delăsător și dezinteresat față de copiii.

Lista acestor motive întemeiate nu este strict limitativă, instanța de judecată poate reține și altele atunci când în vederea ocrotirii interesului superior al minorului se impune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte. Așadar, judecătorul chemat să judece o astfel de cerere va fi nevoit să analizeze fiecare situaţie în parte pentru a vedea dacă exercitarea autorităţii părinteşti trebuie să se facă de către ambii părinţi sau doar de către unul dintre aceştia.

În cazul admiterii cererii de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Pentru a vă asigura că exercitarea autorității părintești este stabilită în condiții optime, vă recomandăm să apelați la un avocat.

#familiemonoparentala #pastrareacopiluluidupadivort #exercitareaautoritatiiparintesti #divort

68 afișări1 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate